ar fi mișto să fie o oră la care nu se moare
să faci mișto de moarte cu gingiile crăpate de tutun
să înfigi cuțitul adânc într-o inimă și
când îl scoți
să nu rămână nici o urmă
să șterg urmele morții plecării tale și
cu moartea-n spinare să-nvăț a trăi