într-o cutie de lemn de trandafir
fină, netedă, luciasă, cu capetele perfect îmbinate,
s-au adunat, fără vreun efort din partea mea,
momente ca vreascuri, ca lemne tăiate care
aprind și întrețin focul meu interior
unele le-am prins cu ambii ochi
altele doar cu o coadă de geană lungă
și frumos curbată în sus
ca un strop de rouă în vârful unui fir de iarbă
doi oameni i-au dat altui om o casă nouă
mult mai frumoasă și mai bună
decât cea pe care o avea
i-au dat o usă către un viitor mai cald
doi umeri de femei prinși cu grijă
i-au dat unui bărbat o privire sălbatică
și totuși familiară, de o senzualitate
nedefinită și totuși aproape ostentativă
doi iriși aprinși de-un vânt la început de vară
i-au dat unei femei de înțeles că există
și certitudină în această viață
pietre de hotar pe care se poate odihni
ușilor au ceva magic în ele
nu sunt doar niște dreptunghiuri aparent opace
cateodată se deschid accidental iar atunci
devin ceea ce sunt ele de fapt, ceva magic dat
pentru a ne înlocui temporar sângele din vene
cu o dulceață electrică și rotundă