De plânsetul ne curge în lacrimi suferință
Și dor e-o stoarcere de minte pân’ la cord,
Iubirea-i, peste orice înțeles, sublim acord
C-un sine, amarnic dăruind orice putință.

Dacă răbdarea dăruirii n-are margini,
Fără s-aștepte schimb, sau plata înapoi,
Iubire e peste benevolul la nevoi,
Căci daru-i este fluviu, un roman scris zilnic pagini.

Dacă Pământ ni se dă tot, cu tot ce are,
Fără a ne cere să-i semnăm loialitate,
E că profund e amorezat de toți, de toate...
Ne învață eternele-i, iubirile stelare.

M-aș vrea o coală, scrisă în cartea de citire,
Unde mă rog la mine însumi și ai mei,
Să fim ca doii, îngemănați în picur... ce-i
Pământ și-o Apă, într-o freatică iubire.
22.12.2013