în felul meu învăț să nu mai fiu doar nevăzutelor
tablă de șah
ca să arăt gingășia din piatră
prima depoziție a luării în posesie de aici am să dau
zdrobindu-mă de ape
voi arăta densitatea ei aerată
esențelor
puterea voi smulge
duritatea e concentrarea vertebrei când macină
între valțurile inimii
pocăințele și durerea umbrei
pe călcătura destinului am să țip bucuria și spaima
de-a mă ajunge din urmă
aventura din care nu se poate ieși prin demisie
(fie chiar planetară)
mereu am zis punctul final pe marea
udă de mine este epava
purtând în catarg fantomele
atât de mulți și-au ancorat visele de iluzie
că un stop cardiac ar fi o soluție
pașnică
de-a ieși din tranșee
învingător fluturând ca un steag inima
se zbat galaxiile s-o acordeze
poemele mele
arcuite poveri ale materiei idolatru ard întunericul testul
sângelui este greu de admis dacă nu-ți
impregnează memoria
tălpi necalibrate
amestecă pietrele drumului înainte de-a arunca zarul
cine câștigă cine se pierde când pe tumori
alunecă
se va afla negreșit când va despica sămânța în grinduri
disciplinat cer încă o cupă
azurul plutește în bule deasupra neantului
sfărâmă secunda în iriși
uscat rămâne gâtlejul după beție

cancerul poemelor intră în remisiune
poetul pe cine alege