Nu pot să rătăcesc prin vremuri, fată,
Nestingherit de gropi și de hârtoape,
Că orizontul nu e mai aproape,
Limanul căutat nu se arată.

Când viața e cât un clipit de pleoape,
Din început fiind morții închinată
Nu te grăbi că nu poți dintr-o dată
Tocmai iubirea să o lași să-ți scape.

De-aceea-ți spun: să nu te pună Sfântul
Să crezi și tu că, rătăcind prin vremuri
Vei reuși s-ajungi fără să tremuri
Prin locul unde El călca pământul,
Pe creste unde poate numai vântul
Sculptează în granituri reci totemuri.

(iulie, 2015)