te stingi
în ultimul timp ochii tăi mă privesc
încețoșați enigmatici și triști
ai renunțat la cuvânt și la gesturi
doar te expui cu trup fără vlagă
ca eu să știu că exiști

poate că frânturi de conștiință există
poate că toate ce spun le-nțelegi
poate ai vrea și nu e putință
din lațul teribilei boli să te smulgi
și să-mi spui că ai nevoie de mine

nu pot de tine să fug să mă ascund
nici măcar vremelnic zicând cauza e pierdută
aș crede că-s cerbul plecat de năuc
tu ciută rănită în șanțul pierzănii
agonizând în tăcere pe ducă

aș vrea mâna pe creștet să-ți pun
și să spun
nimenele și nimicul ce sunt Hristoase
te roagă ia-i vălul uitării și lumii redă-o
că a ta e puterea și ea fără pată
doar eu de păcate vărgat

nimănui rău n-am făcut
nici gâză din drum n-am călcat cu piciorul
ce blestem de neam din trecut îndurăm
sau e doar simțit să fie fiorul
morții în viu?
..........................................

tărie doamne dă-mi să îndur
încurcate sunt cărările tale
și-aș vrea și nimica nu știu...