Pășesc agale străzi și, aleile, potecă,
Ecran, pe ziduri îmi sunt școala, bibliotecă,
Voi cunoscuții, ai mei necunoscuți,
Ce mâna vi-o întind, ai mei, cândva pierduți,
Plecați de pe culoare, bănci de clase,
De la adresele, azi numere rămase,
Priviri sub pleoape abia întredeschise,
Scrutind în zare prietenii promise,
Trecute-n gânduri loc de înapoi
Sub teanc de lacrimi, bucurii, nevoi,
Reașternute, iar, cu mâna peste păr,
Cu gest uitat, ascuns de adevăr,
Ce înviorase o clipă cât o viață,
Misterios trecută-n chip, o față...
Ce eram eu, știut de-o altădată,
Lăsat un vis pe aleea, odat’ umblată...

Suntem deodată un cadru dintr-o filmotecă,
Staruri o zi, necunoscuții de-azi, pe o potecă...
03.01.2014