caută-mi clipa existenței în peșteri
de speranțe și râuri visătoare

așteaptă-mă la marginea uitării
cu chipul rumenit în arșița răbdării

privește-mă cu sufletul curat
cum ochii de părinte privesc minunea vieții
a noului născut

ascultă-mă cu zâmbetul tăcut
cum iertătoare muzica pe strune de vioară
ascultă de mânia violonistului
nepriceput

atinge-mă ușor și îndelung
cum munții-s mângâiați de vântul sculptor

și nu mă săruta
decât puțin câte puțin
cum razele de soare sărută ochii de miner
când ies la suprafață
atenți să nu orbească
sărutați
de prea multă lumină

dar nu te obosi cu mine
iubește-mă în valsuri odihnite
o viață-ntreagă
îndrumă-mi pașii-mpiedicați de răutatea vieții
ajută-mă să te aștept
să te găsesc
să-nvăț să te privesc
ascult
ating
sărut
iubesc