Uite un cal, mi-ai zis, când voi avea o bucurie? Astăzi sau mâine?
Un cal, zici?, privind înainte prin sufletul meu, cu lanterna. Un cal e în sine o bucurie, un răsfăț al aerului, o mângâiere a pietrei.
Nu-ți trebuie decât să te gândești la el și va țâșni din umăr, ca o săgeată a lui Alexandru cel Mare.

O, nu, era altceva - o dragoste care moare și începe să se transforme într-un armăsar gata să rupă staulul ființei tale. Aproape că m-a izbit în pântece, ca un sărut pe mormântul tatălui meu.

Ba e un submarin calul tău, dragoste. Și nu folosi cuvinte mari, precum a folosit Alexandru cel Mare. Mai bine înoată cu mine, printre pietre sticloase, printre copaci rămuroși. Și teme-te dacă tac îndelung. E semn că aproape te-am înghițit, și vei străluci în sângele meu, ca niște ținte pentru ura mea care vine dincolo de mine, mă depășește numeric.

O, doar eu aud tropotul cailor prin burta submarinelor, stăpânul meu bun? Spune-mi ce să fac și fac totul! Vai, mie, câtă fericire mi s-a dat să îndur! Vai, mie, încă nu știi ce-am pregătit pentru tine, în ultimii ani!