M-am întâlnit cu Sfânta Vineri 13
Pe pontonul care dezvăluie un
Apus electrostatic
Copacii dezgoliți de frunze
Șopteau poezii postmoderniste
Despre eutanasie
Bucăți de gheață pluteau în
Apa murdară
Cristale verzi aprinzând în mine
Momente adormite de fericire scurtă
Un parfum de femeie
Mă duce cu gândul la bulevarde
Străbătute de amanți fără chip
Ofiliți ca flori neculese la
Final de primăvară
Și la privirea ta înlăcrimată.

Te-ai uitat adânc în ochii mei
Dar n-ai văzut nimic
N-ai observat zeci de apocalipse
Contopindu-se
Nici dorul mistuitor de tine
Cu văpăi puternice care
Se extind în mine.

N-ai văzut nimic...
Mai bine scoate-ți ochii
Nu-ți sunt de folos.

Cheamă-mă atunci când lumea ta se va prăbuși
Și vei avea nevoie de cineva care să te ajute să aduni resturile
Sau să-ți curme suferința.