viața și moartea și-au îmbrățișat pe furiș nudurile
răsturnând în pornirile lor neașteptate clepsidre
ce și-au pierdut în fiecare dintre noi nisipul

în încleștări fecunde trupul lor androgin pare un copac de mangrove
cu rădăcinile îngropate în mine
și cu crengile mai lungi decât depărtarea
alteori pare doar o statuie ce-și poartă în pântecele comun
proprii meșteri: unii lepădați de cer, alții înălțați de pe pământ
așteptând să-i renască odată cu zgomotul zilei de mâine

viața și moartea îmbrățișându-se
mi-au împrumutat chipul celui ce e departe
cu privirea întoarsă spre mine