știu că e dar nu știu cât de frumoasă e lumea
viului în care mi-a fost dat să exist
mârșav aș fi s-o blamaz puteam să fiu sictirit
încă din fază de ovul spermatozoid murulă blastrulă...
dar am fost primit cu bine-ai venit în brațele mumei
ca fiu al acestui pământ cu microviul atunci de ce
să mă lupt de-a proasta că până la urmă ce sunt
decât un colaj un angrenaj de celule și-n ele
corpusculi... bunăoară mitocondria de nebună
se-nvârte-n celulă o nu ea ventilează ca viu să fie neviul
din microbiologie până în macrocosmos aș putea să țes
în războiul liric poeme la infinit dar îmi revin
conștient că oricât hoinărind în micro și macro fericit
sunt în tridimensionalul meu definit și mă-ntorc cu o
laudă mare...

de la toate acestea minune la tine mă-ntorc
cu brațele-ntinse vino să preamărim miracolul
de suntem azi că nu știm ce va fi în ziua de mâine
eu tu bărbat și femeie una să fim și ca prinos
legați de lume s-o lăudăm prin iubire că asta
ne este menirea din noi...

vino în brațele mele de flori că prea
deseori îmi este dor de tine...