adâncit în apele ce mor
în zbateri maligne înting mâinile și sugrum
gândurile, timpul meu, trăirea-mi
extirpând sufletul molipsit de deces
și cu ochii închiși mă dizolv
înafara și înăuntrul meu
picurând din beznele tăiate în leagănul gol
în nașteri noi risipindu-mă