Ascultă mamă, nu mai plânge,
Căci seci… și-ai dat tot ce-ai avut.
Știu, inima-ți de piept se strânge
Doar gând la gând că m-ai pierdut.

Tată, mă iartă, nu ți-am spus
Că o să plec fără de veste…
Și-ai rămas singur, ți-am răpus
Speranța să-ți fiu ce-ai fost, peste.

Prietenii mei buni, lăsați
Cu mai puțin suflet deodată,
Să nu rămâneți supărați
De nu-s l-apel, ori ocupată.

Colegii mei, când stați la ore,
Să-mi luați măcar un timp notițe,
Scrise-n culori, multicolore,
Să-mi colorez arse cosițe.

Iubitul meu, nu mă uita,
Chiar de nu-mi țin promisiuni
Că-o zi poate-aș fi fost a ta…
N-am stat nicicând de-un vineri, luni.

Să mă iertați, vă rog, cu toții,
Necunoscuți ce-aș fi-ntâlnit…
Cei ce mă plâng, compatrioții
Frustrați… c-am ignorat trăit.

Vă voi fi-n orice asfințit…
Vinovați să n-aibă dormit!
07.11.2015