În vis poate apare în chipuri știute
De mame, de tați cu suflete mute,
Doar poza de-un aer fugar, milostiv…
O noapte, ce zi și-o trăiește motiv.
Se adună-ntr-un Graal, ce se așteaptă sorbit,
Ascuns pe-undeva, între abis și Zenit,
Simțită o adiere de cald, revărsată
Mai mult decât ce-i existența lăsată…
Un ceva ce nu-i la frontiera cu este,
Un nespus ce-i dincolo de înțeles, peste,
Un erg nanometric cu har de colos,
Ce face umilul un dârz curajos…
Pe bastard îl pune în rang de legitim
Și prunc din avort e odorul cel intim,
Călăul plătit se dezbracă-n călugăr,
Amor se revarsă cum neaua din bulgăr…
Iertarea își spintecă ura barbară
Și lanț de cătușe se face brățară
De aur, topit din adânci galerii
Spărgând întuneric în mine zglobii
De chipuri, spălând din urât desfătări,
Cu bocete întoarse din plâns în urări
Că bine va fi și în răul de lume,
Din dragoste atâtea… ajunse postume.

Că ea, doar iubirea, rămâne din noi…
E picuru’ oceanelor, mărilor… ploi.
03.11.2015