poate că tu nu ești
decât o axă
care trece perpendicular
prin centrul inimii mele

poate că îți sunt
unghi adiacent
ca o răscruce
între două gânduri
abia născute
sub tâmpla ninsă de așteptare

te-am așteptat
într-o deschidere obtuză de aripi
să-mi fii zbor permanent
fără să am la îndemână
un compas
care să-mi măsoare
intensitatea adevărului

te iubesc sferic
rostogolindu-mi universul
peste fiecare lacrimă
a lui Mercur
și nu-mi amintesc
să fi adorat vreodată
piramida

cred și acum
că ești cercul meu
perfect concentric
geometria tandră
a mâinii
care m-a readus la viață