Nori adunați de pretutindeni
Acoperă nemărginirea
Chiar și aleea vieții mele
Pe care tot pășesc spre nemurirea
Acelor clipe ce scoboară
Din lumea nostră pământeană
Și căutând parcă în doară
Să mai aline câte-o rană.
Stropii cei reci vin tot năvală
Chemând a toamnei răzbunare
Se răzvrătesc, căci autumnală
E și dorința arzătoare.
Totul e ud, e chiar complet
Acoperit și prea pătruns de ploaie
În lumea asta fără de talent
Sunt suflete ce plâng, dar nu se-ndoaie.