diminețile ne trezim
ne punem amnezia ca pe anestezic
în doze homeopate cât să nu plecăm de tot
vedem cum
sângele transpiră ne mai cresc două coaste de rezervă
în oglinzi dibuim un procent decent de suportabil
cât să putem începe
într-un fel sau altul suntem prea legați de
destinul ăsta ca de propria piele
ca să-l repudiem
imaginăm o sanie o iarnă niște clopoței
un crăciun chiar dacă întârziat
mâini calde transparente peste mimici
ne sunăm la uși deschidem și credem credem
suntem pregătiți să compunem următorul jurnal
mai pe la amiază ni se face foame
de puțin soare
n-am semnat decât condici prefabricate
farsele unui copil răzgâiat
amuțim funcționăm parțial să trecem peste să trecem peste
contramandăm veșnicia pentru un joc efemer
seara când ochii bufnițelor ne astupă răsuflarea
ne dăm la o parte ambalajele diurne
ne scuturăm ne scuturăm
mai aruncăm o privire
un regret hibrid nedefinit ca un dor desuet
punem apă la păstrat așa pentru orice eventualitate
două semințe în marginea gândului de veghe
o foaie întreagă multe chipuri contorsionate
și tremurăm tremurăm
în sfârșit
facem dansul acela la orizontală
pe mutește cu ochii închiși
de unii singuri
un fel de-a v-ați ascunselea cu
not responding

și nu, nu, eu nu imaginez nimic
cuvintele așază anotimp după anotimp
într-un tablou de mult conceput cu niciun element lipsă