Te zvârleam în libertatea primei tale conștiințe
străinul pentru care uitai de cunoștințe
S-au agățat de tine atâtea alte conștiințe
Trăiai fără simptome de obișnuințe

Războaie lungi pe câmpurile nimănui
Firimituri de victorie ne săturau de zâmbete
Asfalt interminabil
Ne bucuram de pași prin iarbă
Beznă în sufletul trupului cu facturile la zi
Stările de bine mi le-ai sugrumat cu teamă
Aproape le omorâsem eu
Însă mă opream amintindu-mi de zâmbete

Se încheia tura de trai
Ne aminteam de doi idioți
Ambii hămăluind ca toți
Mai nepătați ca orice rai
Ne jefuiam pe noi
În fața unor hoți

Turnam betoane pe pânze de păianjen
șantier prăbușindu-se încontinuu
Coseam copaci cu fir de drujbă reciclată
Calup de aur cu spirit de cupru
Rugina mea – paharul tău de vin vechi
Perechea mea – eu doar cealaltă parte din pereche

Când mă loveam de tine
mă vindecam doar după externarea ta
Te rezemai pe mine
un zid nicidecum în calea ta
Căciula îmi stătea pe urechi și fără moț
eu neutru – tu număr cu soț

Plantam semințe în pământ steril
îngrijind sâmburi din copac viril
Așteptam recoltă îmbelșugată
plecam cu plasa împachetată

Copii cu maturități nedefinite și calități de părinte
Bătrâni cu abilități puerile și răspunderi împietrite
Eu îți sunt recunoscător
Tu ticsită de dor