mai... sau poate numai o țâră scrântit
văd iarna asta fără zăpadă
ca pe-o oglindă de suflet pălit într-o doagă
de-o dragoste zurlie dar caldă
și-mi zic
ce tu nu exiști dacă-mi spui
că iarnă la tine nu-i niciodată

legătura-i făcută și gândul nălucă
aș putea să-l mân să se ascundă
într-un bec din pomul tău de crăciun
de unde să-ți facă strengărește cu ochiul

dar nu de ce să nu cred că sunt Ivan
mai aproape de pol și ies din izbă
fără să-ți dau răspuns la Vania unde iar pleci
și mă pierd cu câinele și pușca-n taiga
să vânez o vulpe un jder un cocoș de pădure ceva...

știu că ești ostenită de treburi
tu n-ai timp să visezi
zi că nu e așa...