vorbe de aur-n zile de tablă
cuprinsul de chin închis de glugă
tu treci pe poteci de umbre
m-am să te văd în lumina felinarului
n-ai să mă știi pe banca de lemn
pierdut într-un sărut de noapte
nicicând niciunde niciodată
uite de-aia trebuie să te iubesc
ancora existenței mele plictisite
printr-un oraș îmbâcsit și adormit
unde munca e brățară de aur pe alee
unde cerurile se cumpără seara
pentru a evita o cafea singur pe pernă
de-aia trebuie să te iubesc viața mea!