iubirea păcătoasă se înăbușă
așa cum îți înăbuși
un căscat
o foame rea
o zi în plus
un strigăt deșănțat
o moarte
și se îngroapă neîntârziat
fără sobor și fără slujbă
fără regrete
precum sinucigașii
și nu se poartă doliu nici măcar de ochii lumii
nu dai pomelnice
nici liturghii
nu priveghezi

a doua zi te porți firesc
cât mai banal cât mai lumesc
îți faci o ciocolată neagră cu cafea
legi două vorbe de un stâlp
umbre bezmetice-n morman de oase
cârpești vreo două spirite-n tavan
să țină cerul
să țină cerul...

când ne-ntâlnim
accidental desigur
eu palidă cu dedesubturi mov
tu prea întârziat și pocăit
îmi simți mirosul de tămâie
îți văd surâsul ghemuit
ne salutăm în gând ca doi călugări
și trecem invizibili peste timp