...glezne de gând acrite la cote înalte
în mâlul stelar și strigăte mute
învelite aproape brutal în cuvinte
cumințenia clipei își ascunde
după pretinse beții clătinarea
marea și zare-s amare
sub soarele evului strâmb...

doar un nor la capătul vederii încolo o-ntindere albă
licărindu-și sclipirile-n soare
afară din oraș în tăcerea câmpiei lângă podul
de peste Siret m-am oprit scrutând
fără să știu de ce depărtarea...
din luncă-o zvâcnire
o căprioară pe fugă gonită de-o haită de câini
aici aș putea să-ți spun c-a venit înspre mine
s-a oprit tremurând privindu-mă lung
dar n-a fost așa se tot depărta în salturi
alura-i vedeam pe fundalul acela de nor
până norul a înghițit-o cu totul
parcă voind s-o ascundă de urmăritori și de
privirile mele alți nori s-au bulucit stingând soarele
am urcat în mașină
un vânt stârnit brusc dinspre nord
m-a făcut să tremur...

scriu de unde-am lăsat și mă-ntreb oare de ce
a fost să fie să văd o căprioară fugărită de câini
tocmai azi când...