după un timp mi-am dat seama că pot să iubesc totul pentru că
totul mă sperie îngrozitor

probabil a fost și o zi anume probabil a fost și o oră anume
cânt mintea mea a început să se sfarâme bucățică cu bucățică dar
eu n-am fost atent
eu nu știam exact ce se întâmplă
nu bănuiam mare lucru
până când
m-am trezit că număr distanțele în gânduri despre tine
în coincidențe
în locuri străine în care am trăit parcă dintotdeauna
m-am trezit că număr timpul în chiștoace și pachete de țigări goale și
în melodii tâmpite auzite la întâmplare pe stradă care
ți se înfig în cap ca o așchie care
trebuie să iasă singură într-un final până dimineața

aș vrea să-ți spun ceva banal
ceva care să salveze lumea ceva care
să oprească teroriștii și încălzirea globală

aș vrea să-ți spun că uneori mi se face rușine fără niciun motiv
o rușine atât de mare că închid imediat ochii și
mă gândesc că sunt un om din epoca de piatră
un om care aprinde pentru prima dată focul și este
terifiat