Existăm, suntem încă vii
În minidecorul din plastic prefabricat,
Þesut tehnicolor crescut hipertrofic din amândoi
Sub călcâiul gigantesc al nesăbuinței.
Ușor inflamabil. Perisabil până la sânge.
Până la ultima moleculă evacuată.
Trecem unul pe lângă celălalt. Nu știm.
Nici măcar nu bănuim.
Nu avem curiozități.
Nu intrăm în panică.
Iubirea noastră e incoloră. Descrescătoare
În lumina haotică a unei veioze.
Tu privindu-mă peste. Departe, neopunându-mă eu
Fotografia perfectă a distanței
Niciodată estimate prin calcul matematic
Bateriile sternului cotrobăie prin somn
Rădăcini în jurul gâtului
De după stâlpi, cerul tumefiat
Cineva spune: trăiesc în reluare
Sunt prea obosiți. Încă tineri.
Cândva își vor reveni, poate