- De ce îți apropii de mine obrajii
Și cânți la fereastra inimii mele?
Parfumul din aer miroase a noapte,
La capătul lumii mai ninge cu stele?

De ce minutarul întreabă retoric
De noi, cei demult rătăciți în poveste?
Ce straniu îmi pare s-aștept dimineața
Pe pragul luminii s-aducă o veste

Trimisă de tine pe-un sol de departe
Ce mângâie munții cu pașii desculți,
Când aerul nopții miroase a lacrimi,
Și-a dor, și-a distanță vei știi să-l asculți?

- Îți sorb răsuflarea și buzele arse
Tresar sub atingeri visate cândva,
La porțile inimii tale, iubito,
Aștept dimineața să pot asculta

Secunda tăcută când ești lângă mine
Și plouă cu stele în alt univers,
Se-mpiedică timpul în părul tău negru
Și ora se-ntoarce… Atât de intens

Ne scriem iubirea. Aceste răspunsuri
Pe care le cauți îmi spun că ți-e dor
De noi ca și cum pe-o planetă, departe,
Aș fi rătăcit într-un basm incolor.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș