norii scriu poeme triste păsări despre trecutul cărora
nu știu nimic într-o apă neagră nu poți vedea chipuri
doar fumul unei vieți risipite pe gânduri și pe vise
o mână de neliniști mă ia pe după umeri și rochia se face
valuri nesigure pe mersul lor de-a lungul destinului
se-mpiedică de stânci îmi cad la picioare

pe țărmul ăsta pierd suflet cum ai rămâne lefter
îmi pierd pașii spre tine acuma șterși
cum ștergi desenele nereușite și le arunci

doar eu și această nuanță închisă ca un teritoriu în care
dragostea nu are ce căuta dincolo de simpla privire în gol
citesc cerul poezia mea despre singurătate se înnoptează