Mai vino iarna la Mizil


Pe drumul mare-nspre Mizil,
Când iarna toarce cu nămeți,
Un lucru, sigur, nu-i futil:
În epigrame poți să-ngheți.




Cu pilda în proțap


În parabole mă taie
Behăitul de la oaie
Și în loc să cad pe gânduri
Le adun și le fac rânduri:

Epigrame cu antene
Ca să dea oaia din pene.



Sub umbrelă-i mare domn


Nu-i stă bine când salută,
Are-n gură-o parașută,
Plină este cu hot-dog,
Când vorbește-i “filolog”.



Un zugrav la purtător


Zâmbetul e-n realitate
Accesoriu cu ataș
Elegant ascunde-n spate
Piatra, coasa și-un cosaș.