VIRTUTE, MORALÃ, EPOCÃ


Caut haotic prin aer, cu ochii închiși,
să pipăi virtuțile epocii mele,
eliberat de milostiva morală
degradată de absurdul surogatelor legiuite
prin repere de aroganță a demnității.
Deschid ochii și contemplu plăcerea materiei
care-și repară natural dezordinea,
ca o lecție a misterelor la vedere.
Viciile, ca niște inele pe degetele mele,
strălucesc la atingerea ta
și nu le pasă de incertitudinea minutului de viață
consumat cu lăcomie pre-apocaliptică.
Din umbra unor condiții și constrîngeri ne admiră
smerenia și modestia geloase pe bucuria
îngerilor care ne binecuvântează după legile lor.
Sclavii își plâng virtuțile pe care și le-au ucis
de teama stăpânilor la care se închină
pentru o bucățică de viață mai bună.