Voi râdeți mult trăind haios
O viață ce-o simțiți ca mierea.
La voi n-au toate doar un rost,
La voi rost n-are nici tăcerea.

Căci râdeți mult gândind puțin
Și-astfel vi-i râsul de paiață;
Ades dați vina pe destin,
Curaju-n voi nu are viață!

Voi râdeți să vă vad-o lume,
Vă credeți îngeri printre stele.
Nu v-am făcut vreun rău anume;
Voi sunteți răul vieții mele!

Căci râdeți mult de traiul meu,
La voi și îngerii au coarne.
Eu râd puțin, prea rar, prea greu;
Pe mine plânsul mă adoarme.

Voi nu o știți și râdeți iar,
Mă alungați la colț de lume.
Îmi presărați pe suflet jar
Și-mi presărați pete pe nume...