cea mai bună zi
când tăcerea avea cuvintele ei
când oglinda te arăta pe dinăuntru
când îți creșteau aripi neînchipuite
când privirile aveau viața lor


cea mai bună zi
când lumina nu venea de la becuri
când vorbeam direct inimă pe inimă
când ceața nu cobora în pădurile sufletelor
când urmele de tălpi ude pe parchet
semănau cu îngeri
când cerul încăpea tot pe fereastra noastră mică
când palmele lipite
își trăiau singura lor duminică

cea
mai bună
zi