oartea poate fi singura scăpare
Din absurditatea existenței cotidiene
Sau poate fi o falsă libertate
Ce atenuează doar pentru o clipă
Durerea de a exista.
Poate să fie exaltare spirituală,
Poate fi cântec sau închisoare abisală,
Poate fi rece sau poate fi fierbinte,
Poate fi definită sau nu prin cuvinte.
Prin moarte regăsim
Lumea preexistentă condiției noastre efemere,
Prin moarte regăsim iubirea
Convertită în singurătate și durere.

Prin moarte putem accede
Spre cunoașterea astrală,
Putem ființa lângă Divinitate
Într-o lume celestă,ideală.
Dar dacă ne însușim dreptul de a muri
Vom cunoaște neantul uitării
Ai cărui sclavi vom deveni.
Vom stărui între decepție și melancolie
Și vom cunoaște o eternă întristare
Sufletele ne vor fi cucerite pe vecie
De către Zeul cel Malefic
Și ale lui perfide ursitoare.
Nu vom cunoaște înălțarea
Ci o cădere abisală,
Nu vom fi îngeri și mirese
Ci demoni care poartă-n ochi
Lacrimi de diamant și de smoală.