se fâțâie pe străzi oameni goi
sacoșe pline
acoperișurile mustră ceruri
nicio rugăciune nu s-ar lipi mai sus
în orașul ăsta
instinctele au primăria lor
nicio altă îndeletnicire nu capătă gest
până și gurile de canal se pupă
libidoul ține loc de rețea de termoficare
iluminatul
aprinsul țigară de la țigară
creșele comunale zgârie norii
artiștii înrolați mega-publicității
primesc statuile binemeritate direct pe card
și singura virgină, Moartea, se furișează
pe lângă clădiri
invidiind la culme Rușinea care
e posedată de oricine
cu o râvnă de satir
în școli
doar genitalele mai sunt scoase la tablă
pe catedră sunt încrustate bastonașe ori de câte ori
cadrele didactice ating rotundul tusei
pentru liniștea urbei
în unanimitate
clopotele au fost topite și transformate-n gulere
deși oamenii umblă goi