atâta-ți spun nu înjura pe omul care-n fața ta
abia pășește
povara sa nu gura ta o izbăvește
ba îi arunci chiar tu acum pe umeri spurcăciune
nu te uita că a ieșit pe ultim drum
în lume
de ce grăbești puterea lui se scurge ca un fulger
de braț îl duce obosit și nevăzut un înger
să poți să treci lui i se pare departe un refugiu
și cerul spart în mii de flori pe lume
ca un giulgiu
acoperă vederea lui și inima deodată
îl lasă cum pe-al său iubit o preafrumoasă
fată
să traversezi spre moarte nu-i nici drept nu-i nici ușor
privește dacă poți în ochi pe marele
actor

ori poate dinadins au plâns joi clopotele toate
din stradă au răspuns în cor
claxoane indignate

iar versul meu s-așază trist picior peste picior
ca un artist neputincios în alb tăcut
decor