agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1224 .



Balada copacului veacurilor (II)
poetry [ ]
[moștenirea]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Lola6 ]

2016-04-14  | [This text should be read in romana]    | 



Puteți să vă prefaceți că eu nu exist, sau nu coexist,
În a unsprezecea dimensiune a unui spațiu individualist,
Însă geniul stă în simplitatea unei idei, care deschide
Noi contexte, în care lumina să poată-n codru pătrunde...

Am asistat la veacuri de lumină, și veacuri de întuneric...
De când m-am născut, am fost cuprins de noapte și frig,
Dar și de lumină toridă, de omizi, de furnici, de teamă uneori,
Trist pentru că rădăcinile nu mă poartă înspre nori,

Până în ziua în care am decis să mor glorios, pentru o nimfă,
Ce s-a oprit lângă mine, lăsând să-i cadă a ei plină carafă,
De dragul unui cântec de iubire ce răsuna în aerul fermecat,
Despre aripile unui fluture care plutind din al ei ochi, a zburat...

Avea nevoie să plângă lângă geniul meu, să renască,
Iar eu am uitat cele câteva sute de veacuri pline de iască,
În clipa în care ea m-a îmbrățișat cu-o iubire firească,
Și am decis să mor, ca să o vindec, de nebunia lumească...

Furtunii ce m-a lovit, eu îi mulțumesc pentru fulgerul geniului
Care mi-a zădărnicit existența, pentru a-i transmite focului
Lumina unei arderi pure, pe care mi-am oprit-o în ochii ei
Ce scânteiază precum stelele pe drumuri de gheață, idei...

Și matematic vorbind, destinul a oferit o întâlnire științei
Dincolo de ecuațiile raționale, până dincolo de limitele ființei
Cu operele născute din fractali și elipse ale conștiinței
Că nu suntem singuri în această dimensiune, de corifei...

Și uneori, în urma reacțiilor fizice și chimice ale iubirii,
Se naște lumina unei literaturi sacre, deasupra firii...
Așadar las moștenire, prin opera ei, focul ce arde
Și va continua să aprindă speranța în multe firide...

Nobelul lor, în dimensiunea mea, nu valorează nimic;
Aici contează numai cât ai reușit să fii de unic,
Și de original, în tot ceea ce ai lăsat în urma ta ,
Ideea de a crea lumină și a aprinde o mică faptă:

Iubirea, și tot universul haotic care îi urmează,
Acolo unde stelele pe bolta nopții vibrează;
Poate luna -regina nopții să știe cum scânteiază
Inima mea, prin ochii ei ce ascund taine de rază?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!