Într-o zi ni se va spune la știri că suntem niște ființe celeste
Fine, luminoase, că ne ascundem uneori în specii ostile fără să vrem
Că de fapt pielea, părul, fața și întregul corp formează doar o armură
Că în fiecare om e o altă ființă cât un bob, cât o scânteie, că trăim veșnic
Și că suntem toți egali, la fel de bogați, la fel de săraci
Țesătura de carne cu timpul s-ar uza și ar trebui înlocuită
La asta ne-am pricepe cel mai bine. Dacă într-o zi ni se va spune la știri
Că purtăm pe sub noi niște mori de vânt care permit aceste transformări
Unii s-ar pipăi să-și simtă sub piele sămânța, alții chiar s-ar tăia
Cu lame, brice, priviri, cuvinte și alte instrumente de disecat în carne vie
Vor pleca în concediu la mare, la munte, cred că și eu voi pleca
Undeva pe un acoperiș, poate vârf, oricum undeva foarte sus
Spre tonul cel mai înalt și profund al inimii tale (mi se pare cel mai sigur)