chiar de taci
vorbește norul coama unui cer
golește dorul
să-și încapă rădăcina și adâncul în smerenii
se deșartă infinitul
de maree
și de-nghețuri

curcubeiele curg râuri
freamătă de zboruri umerii fragilei
clipe
pe izvoare de-nțelesuri
urcă gârbovi
pelerini cu tălpi de fulger
scări de taină
în sămânță
să închine locul
pulsul

smochinul
rodește în țipăt încă o moarte

pe raft de genune
fără identitate
lumina
pune-n orbită coroană
tronul
și sceptrul
așteaptă tributul de carne
și pecetea ritmicei
ursite

sângele va fi singura urmă ce nu te va arde

chiar dacă taci
din calea robilor stelari
nu poți evada
decât după ce bulimic

beatitudinii
i-ai extras poemele viului