parodie după

Candelă de seară
de Teo Laurean

Pe-acest meleag nu pot rămâne,
Așa băgat sunt în necaz,
Că mulți gealați cu minți păgâne
M-ar perpeli pe aragaz!

Vlăstar din vatra strămoșească,
În viață-am fost înfigăreț,
Dar ăștia de-o să mă găsească
Mă dau pe brazdă cu-n hârleț.

Nu i-am uitat pe toți mai marii,
La DNA turnând de zor
Și depășind veleitarii,
Simt azi că-s primul turnător!

Și cum în beci, e clar, voi scrie
La teza mea de doctorat,
Măcar atâta să se știe,
Că titlul nu l-am plagiat!

poezia parodiată

Candelă de seară
de Teo Laurean

Aici, se pare, voi rămâne
Atâta cât mi-a mai rămas
Din zilele tot mai puține,
Din nopți ce-mi ară pe obraz!

Am fost sădit în iarna gliei,
Prin vară fost-am călător—
O să mă sting ca o făclie
În brazda primului meu dor.

Uitat între mulțimi sărmane,
Cu mine însumi împăcat,
Plutind prin ceriuri diafane,
Mă simt ca ultimu-mpărat!

Aici, se pare, voi mai scrie
Din strofă-n strofă-un ultim vers –
De-ar fi nimic să mai rămâie,
Acesta n-o să fie șters!