intrăm din nou în bazarul nostru
într-un fel interacțiunea este inevitabilă
purtăm
eu
o parte din karma ta
tu
busola mea interioară
în lumea noastră pestriță timpul se așază într-o vitrină
ne facem că nu îl recunoaștem și scoatem
tu
cinci bănuți să ți-l apropriezi
eu
un surâs à la gioconda îmbrăcat în veșmânt de secol 21
nimicurile noastre sunt aproape vitale absolut irezistibile
semințe colorate
mărgele din sticlă
parfumuri de chihlimbare
ambre dezlipite din sufletul pădurii
cochilii îmbrăcate în mătăsuri și mare
ferestre prin care pământul nu este decât o prelungire a cerului
ne strângem liniile din palmă ca pe inimi
într-o unică răsuflare ne îmbarcăm
primul zbor
la întâia oră a dimineții îngerii au chipuri de pământeni și înțelegem
cât de mult a iubit Dumnezeu omul
ne dăm drumul în infinit fără teama neîntoarcerii
există niște semne albastre
o pârtie comună
demonul romanticilor incurabili care nu poate da greș
într-un fel interacțiunea noastră este inevitabilă atât de necesară aproape o geneză
cum altfel s-ar naște la nesfârșit aurora boreală?!