caut în trecut ceva din femeia de azi
un indiciu a ceea ce aveam să devin
prind
pagina translucidă a amintirii
aud
liniștea roșiatică printre aripi
iarba sub coasă pulsul lent al zilei de vară când
împietrirea te face captiv veșniciei

(nu știu
câtă înțelepciune este în răscolirea clipei dispărute
câtă decență în trezirea întâmplatului)

găsesc
o apă tulburându-se în cercuri stranii
ecoul chipului traversând infinitul într-o maree
mâinile întinse dincolo de sinele încarcerat

acuarela adună și desparte

ascunse în epidermă libelule sidefate împrăștie polenul

sentimentul acutizat

galopul trăsurii sparge ușile timpului

într-o gară
umbrele așteaptă ploaia
tresărirea îngerilor la tristețea pământeană

cineva mă ține de după umeri
colierul pașilor umple singurătatea străzii

prima descoperire a feminității în oglinda curcubeului

o fetiță își potrivește bretonul în ochi de pasăre