solitudine insurmontabilă-
într-un zig-zag
privirile lovesc limbile ceasului

obloanele-s
trase
flacăra din felinar
abia mai pâlpâie
articulate la un mecanism inuman
cuvintele
coboară pe scara de incendiu

2

nu mai contează
că fluturii n-au rădăcini
și respirația ta mai zdruncină încă
pereții

fericirea are mai multe ferestre
prin care poți să privești
de pildă
zbuciumul mării
uite acolo
rosinanta
obsedată de sărutul umed al celor care s-au iubit
te-așteaptă
s-o înhami

3

aici
cuvintele nu-s alterate
cuvântul tovarăș
a renunțat la haina de lemn
e sprinten
prietenos cu-o strălucire caldă învăluitoare


chiar dacă plouă
curcubeul întinde pe prosoape de nori
jucăușe culori
aici
nimeni nu-și amintește
de cei ce-și schimbă iubirea
cu plăcerea carnală

4

mergând
spre acele pământuri binecuvântate
alintate de soare
unde-ți înalți
mâinile a rugă
și rătăcești printre cele mai vechi prefixe
de comunicare
fără structuri poliedrice
fără răgete colțuroase
ocolind labirinturile fonetice
acolo
unde modulația respirației
respinge
sarcasmul

5

cu fiecare floare
cu fiecare fluture
cu fiecare zâmbet
mai singuri
în înaltul poveștilor
de necitit
deodată
sunt treziți de zornăitul
lanțurilor de la picioare

merg spre umbrele lor
spre întristarea lor
în care se reflectă

6

suflări văratice
la răspântiile dorului
cine rătăcește la marginea lumii
cunoaște
schimbătoarele lumini
ale exilului

7

șuierături
în vânturarea memoriei
orhideea albastră
a vegherilor
închide în oglinzi de piatră
timpul

8

toate aceste sunete
în sfărâmare de triluri
înalță
pe aripa apelor libere
impulsul
visărilor noastre

9

înainte de a pleca
o suflare de viață
atinge
împietritele despărțiri
nisipuri nocturne
spre înaintarea zorilor
au forma unor femei

10

arpegii
într-o gamă minoră
deasupra mării
semnele ilicitelor migrări
sunt încrustate
pe fața unui limbaj
fără slujire