plouă demențial
întunecat e cerul și geme-n vânt pădurea
în hăul de deasupra titanii fără chip
cu trăsnete își tună mânii asurzitoare
și fulgere de groază harapnice de foc
singurătatea taie

cărarea care suie abrupt
acum e o capcană
prăpastie de-o parte perete drept în alta
rucsacu-i grea povară și-alunecuș sub talpă
un pas greșit și gata adio lume dragă

de pe versant se-aude-n sălbaticul galop
venind o herghelie
atât mai are timp în scobitura stâncii
cu greu să-și facă loc înspăimântat să vadă
cum grohotiș și apă vin peste el potop
captiv în cavitatea precum un oboroc
udat până la piele singur...
și fără de noroc îi spune-un gând
tenace ai vrut să atingi vârful
să-ți vezi pentru o clipă viața
nimicul tău vremelnic
scăldată blând în soare

și
nu-i muntele de vină
un altul se aude
îl ai tot sub picioare
așteaptă ogoirea furtunii
și cu grijă
nu renunța te suie
fă-ți drumul fără-ntoarceri
cu ce te-așteaptă valea
cu mâl cu pietre pieturi și
cel mult cu un râset tembel
din marea de gunoaie...