Copil pribeag mergea cu umbra sa
în vreme de război.
Era o suliță în aer.
Taina cernea fir de tăcere.
Pribeag copil rămas în câmp
Unde îngânând un cânt
Se apleca încet plângând
Tăind brazda jertfei, a războiului
…
Plecă în lăsarea serii în alte câmpuri.
Întâlni ceva pierdut în spații fără viață.
Pe aici s-a dus un război greu ! zise
copilul întristat.
Însă apoi senin întinse mâna ca un semn.
O rază de lumină îl dezmierdă
Un zâmbet blând ca pacea
Într-un ocean de sânge întunecat.