Ca să se-ntâmple care mai de care
Trec întâmplări prin zile ne-ntâmplate.
Și-n traista mea cu netrăiri, din toate
Rămâne gustul de cireșe amare.

Să-mi poarte rădăcinile uitate...
Nu e nici deal, nici pantă, nici cărare
Nu e suspin, nici umbră de-ntristare.
Doar cântă fals trei ciori dezacordate.

Ce parodie! Nu-i noroc mai chior
Când mă plesnește peste ochi cu graba
Și mă împinge-n rai, nepăsător.

Când două trestii susțineau cocioaba,
L-am prins pe Dumnezeu de un picior
Și l-am pupat pe frunte. Dar... degeaba.