Ne naștem stele albe ca pe cer
În albul pur desăvârșit de Dumnezeu
Privim în zare viața în mister
Și nu uităm destinul cel primit cu greu.
Trăim pentru a fi pe plac oricui
Simțim, iubim, urâm chiar fără vrere
Dar nu îi pasă cred chiar nimănui
De ne e bine, rău sau respirăm durere.
Pierdem ce-i drag și rămânem orfani
În urma noastră hăul se revarsă
Au mai rămas doar chiar nu știu câți ani
Până ce vom rămâne pustiiți în casă.
Adio dar tatăl meu bun
Rămâi Stea albă-n cer
Nu am cuvinte sincer să îți spun
Cât te-am iubit, dar acum nu mai sper
Decât să fii tot Stea pe cerul cel albastru
Domnul Cel bun cu drag ce-l suflet să-ți ocrotească
Iar pân` la-ntâlnirea astrului cu astru
El fiul tău neîncetat va continua să te iubească.