Rug de durere arde în mine
Când te privesc în față
Altar de plâns eu las în tine
Tată, mai dă-mi povață,
Cum să pătrund în necuprins
În lumea asta oarbă
Cum să mă stiu de neatins
De ură și de scârbă.
Nu mai am liniște nici pic
Somnul e amorțit pe rug
Simt că și sufletul despic
Doar timpul e chilug.
Ne mor dar tații rând pe rând
În suflet e durere
Nu mai încape niciun gând
Decât un gol ce nu mai piere.