am venit la înmormântarea unchiului Pătru
ne-am adunat care cum, de peste tot
mai era încă soare, nu amurgise
femeile cântau ceva trist, de Led Zeppelin
noi bărbații ne-am îmbătat ca porcii și plângeam
unchiul Pătru habar nu avea, că era seară
și femeile s-au îmbătat, dar mai pe urmă, în noapte
cine-i unchiul Pătru m-a întrebat câinele negru
nu i-am răspuns, ne-am înțeles din priviri
de-abia atunci a plâns și câinele, înnoptase
camera se destrăma încet, pereții plecau
a rămas un sicriu gol întins pe caldarâm
o masă lungă și oameni plângând
în capul mesei stătea unchiul Pătru, mort
și-un câine negru urlând