Se trec unduind pe trotuar, feminine,
Cu pașii sunându-le-n nume, vocale
Umplând parcă gol, de nu-s jambele goale
Să încânte simțiri de dorinți submarine.

Se ascund în mister sub colanții de forme,
Ce niciun desen nu se încumetă a face
Cu atâta volupt, ce doar vis pot să împace
În imagini 3D, nerostite, enorme.

E grație în gestul ce poartă umbrelă,
Sau palma ce așează poșeta pe umăr.
Cât vrerea să poți să le ai, fără număr,
Pe toate, pe rând, ’ntr-un iatac de dantelă...

Platonic, cu inima-n zbor, ca o velă...
12.04.2014