Păcat că inspirația nu-i ca un act fiziologic,
Un automatism de vag, un neurovegetativ.
E parcă o scrobire a gândului, de peste logic…
Un vis cu ochi deschiși, imaginându-se, în scris, motiv.

E-o mulă de turnat real în alte forme,
Scoțând din tern neobservat, obișnuit, un metaforic…
Un epitet să încânte litera dintre rigide norme
În șir de lacrimi, de extaz, de tragic euforic.

Atât de simplu ar pare vers, dar e și trudă
Ce curge în pastă, tuș, cerneală, în colorații…
Făcând și vechiul, cunoscut, să pară o crudă,
Un iz de proaspăt, de frumos, de inspirații.
27.04.2014