cauți grădina peticul de pământ unde întâia oară venea primăvara
acolo
sălciile explodau în muguri
pâinea se cocea rotundă și mare
din centrul curții se prindea cel mai bine Cerul
erai Acasă

aici
nu descoperi decât masca necunoscutului
alte reguli de a fi chemat la masă
un Tatăl nostru așa de schimbat

septembrie sosește definitiv ca o sentință
ninge artificial cu bucăți dense de indiferență
se înserează altfel și-apoi
toți s-au găsit cu toți
oamenii lasă în urmă închiderea unei porți
alți oameni poate nu la fel ca ei
vidul săpând în piept ca-ntr-o galerie

greutatea proprie târăște în pământ
nici nu știm când am ajuns să scurmăm în rând cu întunericul cârtiței
ne înjumătățim privirea ca și cum am comite impietăți găzduind lumina
dar oare
nu am văzut noi încă?
păsările au toate ochi imenși de copil
altfel
ce le-ar mai ține zborul?